joi, 14 ianuarie 2016

AM ONOAREA SA VA SALUT

     SALUT CU STIMĂ ȘI ÎNȚELEGERE feedback-ul, primit pe diferite canale, de la foștii șefi, colegii și prietenii mei care au devenit generali…și nu sunt puțini!
     Acum știu bine, că în ciuda unor rețineri inerente, sunt sufletește alături de noi. Vă asigur că vor fi mai aproape, probabil chiar în fruntea noastra, dacă ne vom clarifica opțiunile și în special mesajele, explicând mai clar ESENȚA PROTESTULUI și gândurile de viitor.
     Așa cum afirmam în postările anterioare, UNIREA MILITARILOR  nu se poate realiza în jurul unor concepte precum pensiile, salariile sau cuantumului acestora. Și nu pentru că acestea nu ar conta. Temele și obiectivele militarilor privesc, dincolo de aspectele individuale de tip sindical (și ele importante!!), apărarea țării și poporului său, siguranța națională și a cetățeanului, iar problemele de natura materială trebuie să reprezinte recunoașterea socială a rolului și locului lor, ca o consecință firească, nu ca premisă nu ca privilegii.
     În afara unor politicieni deșănțați sau parveniți exchibiționiști, un om de caracter cu o poziție înaltă și o situatie materială peste media socială (așa cum sunt și generalii noștri), nu va putea să protesteze pentru nivelul drepturilor materiale, fiind imoral și rupt de realitatea care îl înconjoară.
     Dar dacă esența protestului și apelului nostru va însemna REDOBÂNDIREA DEMNITĂȚII ȘI ONOAREI MILITARE, RESPECTUL FAȚĂ DE ARMATA ȚĂRII, sunt sigur că generalii adevărați, nu cei așa-numiți “de carton”, vor fi în fruntea noastră.
     Unirea militarilor presupune adunarea laolaltă, de la soldat la general, a tuturor celor care aparțin acestei “caste”… ba chiar și a civililor care trudesc cu greu în structurile militare, indispensabili în îndeplinirea misiunilor specifice. Unirea nu înseamnă realizarea unui amestec omogen, în care să dispară personalitatea, autoritatea instituționala, dar mai ales morală a fiecarui militar, ci dimpotrivă diversitate și complementaritate.
     Nici pe front, generalii nu stau în prima tranșee, dar sunt situații grave în care, cei cu demnitate și onoare, cei care își permit să spună “faceți ca mine”, își dovedesc, fără putință de tăgadă, rolul conducător și ascendentul moral asupra trupelor.
     Avem nevoie de generali așa cum avem nevoie de soldați! Avem nevoie de noblețea meseriei de militar!
     Această postare nu este o pledoarie în apărarea sau condamnarea cuiva, ci este un apel la calm și răbdare, la înțelegere și colaborare, la unitate.
     Soldații bine instruiți și echipați sunt membrele, cadrele militare competente și motivate sunt organele vitale, iar generalii integri și demni sunt creierul organismului viu denumit lapidar: Armată.
      Și vă rog să o luați ca metaforă (fără conotații anatomice stricte!).
     Cine amputează acest organism național comite o crimă! Cine își permite să dezbine militarii și societatea civilă atentează la suveranitatea și securitatea națională! Cine nu asigură coeziunea de luptă a structurilor militare, inclusiv prin completarea cu rezerviști, comite un act de trădare națională!
     Guvernanți și politicieni, civili și militari, cine sunt aceia care își permit așa ceva?

                    Col.(r) Edmond MILEA

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu